II. ÎNTÂIUL EXIL DIN GERMANIA (1939-1940)
O parte dintre fruntașii legionari urmăriți în țară au izbutit să treacă frontiera și să se refugieze în străinătate. Marea lor majoritate se concentrează în Berlin. În Mai 1939, grupul legionar din Berlin se organizează în comandament legionar, sub conducerea preotului Dumitr
escu-Borșa. Din comandament mai fac parte Constantin Papanace, Horia Sima, Ion Victor Vojen, Alexandru Constant și Victor Silaghi. Comandamentul dă dezlegare lui Miti Dumitrescu ca să răzbune pe Căpitan. Acesta trece frontiera țării în 6 Iunie 1939 și pătrunde în interiorul țarii.După atentatul lui Miti Dumitrescu și masacrele de legionari care au urmat, grupul din Berlin trece printr-o gravă criză. Preotul Borșa părăsește șefia grupului, iar ceilalți se izolează. Singur Papanace rămâne pe poziție, opunându-se tendințelor defetiste.
Horia Sima se afla în țară în momentul atentatului. După multe peripeții și primejdii, reușește să treacă frontiera în Banatul sârbesc și de aici să plece mai departe spre Germania. Odată cu el se refugiază un alt grup de 7 legionari. După, o deținere de două săptămâni în închisoarea din Graz, din cauza prinderii lor pe frontieră, legionarii sunt eliberați și ajung la Berlin în Ajunul Crăciunului din 1939.
Fotografiile care urmează încep cu acest moment. Legionarii sosiți din țară, departe de a fi descurajați, își exprimă hotărârea să se întoarcă cât mai de grabă în mijlocul primejdiilor. Atitudinea lor, încrezătoare în destinul Legiunii, schimbă atmosfera apăsătoare care domnea în grupul Berlin. Moralul se reface și, în 13 Ian
uarie 1940, refugiații mai vechi cu cei noi se reunesc într-o ședință solemnă la Amalienhof, pentru a comemora aniversarea căderii lui Ion Moța și Vasile Marin pe frontul din Spania. Ședința are efecte binefăcătoare. Spiritul de luptă reînvie și lozinca fața la dușman electrizează sufletele.Ca urmare a acestei întruniri, comanda grupului Berlin trece asupra lui Constantin Papanace și Horia Sima. Papanace se va ocupa de politica externă, păstrând legaturile cu autoritățile germane, iar Horia Sima se va îngriji, ca și mai înainte, de legăturile cu țara. De-a doua zi Horia Sima începe să recruteze elemente din sânul grupului Berlin dispuse să se întoarcă în țară pentru a participa la o nouă bătălie pentru răsturnarea regimului carlist. În total 17 legionari
declară că sunt gata să intre în noua acțiune.Horia Sima ține ședințe săptămânale cu ei, pentru a-i pregăti în vederea unei acțiuni revoluționare în țară. În 17 Martie 1940, grupul de 17, cum se numea, depune jurământul de luptă și primele elemente se îndreaptă spre România. Din lipsă de pașapoarte, necesare pentru trecerea frontierei germane, numai șapte legionari din grupul de 17 au putut pomi spre țară. Ceilalți, cu amărăciunea în suflet, au fost siliți sa renunțe la expediție. Cei șapte legionari c
ari s-au azvârlit din nou în primejdie au fost următorii: Horia Sima, Nicolae Petrașcu, Eugen Teodorescu, Ion Boian, Petre Dumitriu, Ilie Rotea și Traian Borobaru.Planul de acțiune conceput la Berlin nu a putut fi pus în aplicare, deoarece aproape întreg grupul a căzut în mâinile dușmanului, înainte de a fi pătruns în România, unii în Banatul sârbesc, iar alții pe frontiera română. Revoluția legionara s-a putut toții înfăptui, dar în alte condiții decât cele imaginate în momentul plecării.
Grupul de acț
iune din Berlin
Acest grup s-a constituit pe bază, de adeziuni voluntare și era format din următorii 17 legionari: Horia Sima, Nicolae Petrașcu, Ilie Rotea, Ilie Smultea, Octavian Roșu, Traian Borobaru, Alexandru Popovici, Eugen Teodorescu, Nicolae Șeitan, Virgil Mihăilescu, Ion Boian, Ion Popa, Valeriu Vințan, Iosif Vasiu, Iosif Găvăgină, Ion Tolcea, Nicolae Crăcea.
Petre Ponta nu făcea parte din grup, deoarece intrase recent în mișcare, abia în toamna anului 1939. El se găsea de 10 ani în Berlin și era desenator tehnic de profesiune. Dar deși abia cunoscuse Legiunea, s-a angajat cu trup a suflet în luptă și a desfășurat o activitate prodigioasă în serviciul acțiunii plănuite. Fără de ajutorul lui, ar fi fost aproape imposibil să ne realizăm programul.
Mai întâi a pus la dispoziția mișcării casa lui din Sondershausenstr. 84, unde locuiau Horia Sima și Nicolae Petrașcu și care servea totodată ca loc de adunare pentru ședințele grupului. Prin mijlocirea lui Petre Ponta au fost apoi plasați la lucru mai mulți legionari, la Editura Braun und Co., din cartierul Tempelhof. La această întreprindere lucrau ca împachetatori Nicolae Petrașcu, Ilie Rotea Ilie Smultea, Nicolae Șeitan și Eugen Teodorescu.Tot prin intervenția lui Ponta, vechi angajat la Editură, Ilie Rotea și Ilie Smultea primiseră învoire de la patroni să locuiască într-o baracă de scânduri, fără să plătească chirie. Baraca era așezată pe un loc viran în cartierul Tempelhof și era folosită de Editura ca depozit de hârtie și de mașini vechi. Petre Po
nta a amenajat o parte a barăcii, transformându-o într-o locuință plăcută.Ședințele grupului de acțiune se fixau când la baraca din Tempelhof, denumită bojdeuca, când la Petre Ponta acasă. Petre Ponta a fost cooptat în grupul de acțiune la sfârșitul cursurilor de pregătire revoluționară. Când s-a depus legământul de luptă, Ponta figurează printre semnatari. A fost recrutat de asemeni pentru grup, legionarul Biloiu, originar din Teleorman, venit mai târziu la Berlin. Un alt grup legionar locuia la Amalie
nhof, o casă în afara Berlinului, în direcția Wannsee.